JUCĂRII PENTRU ZÂMBETE DE COPII
CINE SUNTEM
RALUCA BRANC
Fondatoarea Asociației „Dulăpiorul cu jucării”
În anul 2020, în plină pandemie, fetița mea Ariana, în vârstă de numai 1 an, a fost diagnosticată cu o formă rară de cancer. După o serie de investigații la Arad și Timișoara, am reușit să ajungem la Institutul Oncologic București (IOB). Tratamentul cu citostatice a durat până în anul 2022. În tot acest timp, ne-am deplasat periodic de la Arad la București, pentru consultații și internări, care uneori au durat chiar și o lună.
Toți copiii bolnavi care ajung la IOB pentru internare sau consultații, trec prin „Cabinetul 20”, unde li se recoltează sângele pentru analize. În „Cabinetul 20” exista deja un dulăpior pentru jucării, însă acesta era mai tot timpul gol, sau aproape gol. Ariana era de fiecare dată dezamăgită, pentru că după recoltarea de sânge pentru analize nu prea avea de unde să își aleagă o jucărie care să o ajute să se deconecteze de la realitatea dură a mediului spitalicesc. În aceeași situație se aflau și alți copii care vizitau IOB pentru a urma diverse tratamente și treceau prin „Cabinetul 20”.
Din dorința de a vedea copiii de la IOB zâmbind cât mai des, am decis să alimentez eu acel dulăpior cu jucării. Inițial am donat personal diverse sume de bani. Ulterior, am dezvoltat o comunitate de voluntari, donatori și sponsori pentru dulăpiorul cu jucării din „Cabinetul 20” de la IOB. Din acel moment, nici un copil (inclusiv Ariana) nu a mai ieșit din „Cabinetul 20” fără o jucărie în mână.
La început am organizat tombole pe grupul Facebook „Dulăpiorul cu jucării” pentru dulăpiorul din cadrul IOB, iar apoi am realizat că acest model / proiect ar putea fi replicat și ar fi util în toate spitalele din România, unde există secții pedriatice.
Așa a apărut ideea înființării Asociației „Dulăpiorul cu jucării”. Ne dorim să ajungem la toate secțiile de pediatrie de la toate spitalele din România cu jucării pentru zâmbete de copii.
TIBERIU BOBARU
Voluntar
Mă numesc Tiberiu Bobaru și sunt omul din spatele jucariilor. Cumpăr, despachetez, împachetez, le pregătesc și merg cu ele la spital. Am făcut un stoc considerabil de jucării și acasă, pentru ca atunci când asistenta din spital mă sună, să am mereu câteva la îndemână.
Împreună cu Raluca am pus bazele acestei activități, mă ocup voluntar de grup, achiziționez atât premiile oferite oamenilor care participă la tombole cât și jucăriile sau alte lucruri necesare copiilor de pe secția de oncologie pediatrică.
Am cunoscut-o pe Raluca încă din perioada în care era cu Ariana, fetița ei, la spital pentru tratamentul cu citostatice. Eram activ pe un alt grup de donații, ea contactându-mă pentru a achiziționa un set de lego. Așa am început să conversăm și am aflat ce dorea să facă. Am răspuns pozitiv solicitării ei și am mers pentru prima oară la spital cu o grămăjoară de jucarii în valoare de 500 de lei – erau primii bani adunați de ea pe grup.
Este destul de greu să ne împărțim timpul. Atât eu cât și ceilalți colegi avem viață personală, copii de crescut și treabă de făcut, dar faptul că reușim să-i facem fericiți pe copii este foarte important pentru noi și ne oferă motivația necesară să continuăm indiferent de greutăți, timpul „pierdut” și oboseala acumulată.
ELENA ILIESCU (ADA)
Voluntar
În urma cu 7 ani am înțeles cu adevărat că viața e un miracol, un dar fragil. Atunci am aflat că sunt grav bolnavă și tot atunci am pășit, pur și simplu, pe un alt drum. Pe acest drum m-am prăbușit de multe ori, am trăit dureri cumplite și am disperat nopți la rând, de neputință, frică, dor. Dar pe acest nou drum s-a mai întâmplat ceva: am întâlnit oameni care mi-au întins mâinile lor în ajutor și mi-au spus neîncetat: „Totul va fi bine!”.
Oameni care doar pe drumul ăsta nou puteau apărea. Oameni care nu ar fi știut de mine vreodată, altfel. Și poate ca nu aș fi descoperit așa resursa uimitoare de iubire necondiționată, dacă nu ar fi trebuit sa ajung aici, pe acest drum. M-am întrebat cum aș putea fi demnă de un așa dar, cum pot întoarce măcar un strop din tot ce am primit, din tot ce am devenit.
Atunci am întalnit-o pe Raluca, o mamă abia ieșită din cea mai cumplită luptă, mult mai aprigă decât a mea, lupta pentru viața copilului ei. Mi-a povestit despre jurământul ei, acela de a-i ajuta pe cât mai mulți alți copii să lupte cu teama, cu tratamentele dureroase și cu dorul de casa lor. Iar visul ei, pe cât era de simplu, pe atât de măreț devenea în lumea oricărui copil.
Dulapiorul cu jucării, pe care are mereu grijă să îl umple, pentru toți copiii care pășesc în secția de oncologie pediatrică, este de fapt un întreg univers, pe care vrea să îl așeze taman acolo, în spital, între pereții albi, medici și aparaturi sofisticate. E refugiul în joacă al fiecărui micuț care plânge de dorul jucăriilor de acasă, universul care îl ajută să uite că este acolo, măcar pentru un timp.
După ce am cunoscut-o pe Raluca, am realizat că trebuie să fac parte din acest proiect, să pun umărul la construcția acestui univers salvator, jucărie cu jucărie.
ANCA BORZOS
Voluntar
Numele meu este Anca Borzos, am 26 de ani și sunt voluntar în cadrul Asociației „Dulăpiorul cu jucării”. Sunt fiică, soție, mamă, prietenă și mă consider a fi o persoană responsabilă, corectă, altruistă, empatică etc.. Am urmat studii în cadrul Facultății de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială, în speranța că într-o bună zi voi putea realiza ceva bun și util pentru cei din jurul meu.
Vestea că voi deveni mamă m-a bucurat profund, dar zilele care au urmat până la naștere nu au fost deloc ușoare. Am uitat toate greutățile sarcinii în secunda când l-am văzut și l-am ținut pentru prima dată în brațe pe fiul meu. De când am devenit mamă, am început să văd viața altfel. Am început să simt cum toată dragostea și liniștea mi se revarsă prin vene către micul meu pui de om. Din acel moment am simțit în sufletul meu că doresc să îmi dedic timpul liber pentru a empatiza și pentru a ajuta oamenii care se află în situații dificile.
Atunci am întâlnit-o pe Raluca, iar ea a avut încredere în mine că pot contribui la dezvoltarea grupului de Facebook (la acea vreme) „Dulăpiorul cu jucării”. Astfel, am putut organiza prima tombolă pe grup, urmând și altele. Pentru mine, „Dulăpiorul cu jucării” reprezintă oportunitatea de a face ceva pentru copii, așa cum mi-am dorit de mult. Organizez tombole pentru a strânge bani, încerc să găsesc sponsori și să fiu cu inima alături de copiii și părinții care se află în situații vulnerabile.
Pentru mine, copiii reprezintă puritatea, creația perfectă prin care divinitatea își arată iubirea față de oameni. Totodată, sunt impresionată profund de cei care suferă de mici și își trăiesc copilăria în spital. De aceea, motivația mea este una profund înrădăcinată și nu mă voi opri din a face tot posibilul pentru ca aceste suflete nevinovate să aibă parte măcar de o mică bucurie.
CE FACEM
Comunitate
Căutăm permanent donatori și sponsori interesați de proiectul nostru. Pentru ei, am creat grupul de Facebook „Dulăpiorul cu jucării”, pagina de Facebook a Asociației și acest website.
Fonduri
Organizăm tombole unde donatorii pot cumpăra bilete și pot câștiga premii. Uneori, derulăm și campanii spontane de colectare a fondurilor, pentru cazuri urgente.
Jucării
Folosim banii obținuți în cadrul tombolelor pentru a achiziționa jucării noi, pe care le livrăm în toate spitalele care au fost de acord să găzduiască dulăpioare cu jucării.
Colaborare
Sprijinim și proiectele similare ale altor asociații (cum ar fi Asociația Magic), cu care colaborăm pentru îmbunătățirea situației copiilor din medii vulnerabile internați în spitale.
Ajută-ne să aducem zâmbete pe fețele copiilor vulnerabili!
Poți să donezi, să devii voluntar, iar dacă ești persoană juridică, poți să ne sponsorizezi!